45. Palatul Societatea Astra Română

Societatea Astra Română Building

1923-24 Bulevardul Carol I 32

Societatea Petroliferă Astra-Română își construia în anii 1923-24 în ceea ce se contura ca Piața C.A. Rosetti un impunător sediu de birouri semnat de Paul SMĂRĂNDESCU. Clădirea este compusă în plan din două aripi, una în lungul Bulevardului Carol I și una în lungul BUlevardului Hristo Botev (atunci Domniței), racordate de un turn (ca proporții, pentru că regimul de înălțime al acestui corp era identic cu cel al aripilor laterale). Turnul se adresează pieței, iar, deși nu găzduiește nici un acces, orice fel de privire de ansamblu s-ar arunca asupra acestei clădiri ar găsi acest turn în centru.

Decorația subtilă povestește atât despre Neoromânescul atât de apropiat lui Paul SMĂRĂNDESCU, cât și despre o arhitectură nouă a ferestrelor mari, a deschiderilor ample și a funcționalității spațiului. Funia în torsadă așezată lângă ferestre cu deschideri mai mari de trei metri, ocnițele folosite ca parapet în fața unor uși de sticlă cu aceleași dimensiuni, toate anunță o dorință de modernizare a arhitecturii sau, poate chiar de adaptare a influențelor tradiționale la noul spirit.

Societatea Petroliferă Astra-Română builds in 1923-24 in what was becoming Piața C.A. Rosetti an imposing office building signed by Paul SMĂRĂNDESCU. The building is composed of two wings along the avenues Carol I and Hristo Botev (back then called Domniței), connected by a corner tower (proportion-wise, because the height of this part of the building is identical to the height of the side wings). The tower faces the square, and, although it doesn’t house any access, any general view of the building would have the tower in the center.

The subtle decoration talks about the Neoromanian style so close to Paul SMĂRĂNDESCU’s heart, as well as about an architecture of large windows, of large openings and of space functionality. The woven rope placed next to windows wider than 3 meters, the niches used as parapet in front of large doors, all signal a desire of modernization of the architecture or, maybe even to adapt the traditional influences to the new spirit.